Poezie Căutând iubirea

Cătând frenetic dincolo de… poate

IUBIREA, ce atât am năzuit…

călcând din mers a îndoielii şoapte

crezând în zi…chiar în cumplită noapte

Acel ce este Alfa în taină mi-a vorbit.



Şi vocea Lui, cutreieră în grabă,

a minţii mele tainice rodiri

iar din adânc se ridică firavă

credinţa fără de zăbavă

şi sfărâmă funebre plăsmuiri.



Căci ce a fost viaţa mea întreagă,

tot căutând iubirea cu nesaţ?

Sorbind din cupa lumii largă

pierdut-am ţinta cea mai dragă

O scurtă nebunie… mi-a rămas sub braţ.



Aceasta a fost viaţa-mi fără Tine

… O scurtă nebunie trecătoare!

Dar când Te-am înţeles mai bine

m-am prăbuşit printre adânci suspine

şi m-am smerit la sfintele-Ţi picioare.



Iubirea care izvorăşte chiar din Tine,

nu am cuvinte aici să o descriu,

ci copleşită amarnic de ruşine

făcând a vieţii socoteală bine

mă-ntorc la Tine chiar de e târziu.





Zalau, oct.2011