Poezie Dispreţuit şi părăsit de oameni (1)

Dispreţuit şi părăsit de oameni

Ai fost,Isuse drag,cât ai trăit,

Doar bine ai făcut la fiecare,

Dar milă de la nimeni n-ai primit.



Atunci când ai fost condamnat la moarte,

Când lumea a eliberat tâlharul,

Tu ai fost gata pentru omenire

Să bei până la fund paharul.



Privind spre Ţara cea strălucitoare,

Unde lacrimi nu sunt şi nici dureri,

Ai luat păcatul lumii asupra Ta,

Să ne împaci cu Tatăl cel din ceruri.



Ce mult ai suferit pe lemnul crucii,

Când cuiele adânc au străpuns corpul Tău,

Dar mai presus de toate durerea Ta era

Că ai fost despărţit de Dumnezeu.



Oricât Te-ar fi iubit Tatăl din ceruri

Şi-oricât de mult dorea să fi-n Prezenţa Sa,

El nu putea spre Tine să privească,

Păcatul lumii-ntregi Te-acoperea.



O,mulţumim Isuse pentru aşa durere,

De a fi despărţit de Tatăl Tău ceresc,

Ca noi,urmaşii Tăi,lutul şi ţărâna

Să putem intra-n locaş dumnezeesc.