Poezie Strainul (1)

In bezna-ntunecata a noptii, pe-o strada laturalnica, pustie

Statea un om plangandu-si mila, cersandu-si painea-ntre straini

Ar vrea ca sa primeasca si el, macar un strop de bucurie

O noapte doar, o clipa macar sa nu mai doarma intre spini.



Dorinta lui cea arzatoare, se spulbera prea repede-n abis

Se stinge-n noapte, se duce-n frig, si ultima-i speranta

Gandindu-se la zile calduroase si senine...degeaba, totul e doar vis

"Prea aspra si prea cruda-i soarta, prea grea si dura viata"



Afara frigul se-ntetise, iar vantul viscolea zapada

Era un frig de-ngheata focul, nimic nu mai misca pe-afara

Nimic nu mai era prin noapte, tot ce-auzeai acum pe strada

Era doar suieratul groaznic ce se-aude-ntruna de cu seara.



Adormind cu greu batranul, tremurand in frigul greu

A cazut in vis si-atuncia, a vazut cum vin spre el

Multe suflete si oameni care se-apropiau mereu

Si spuneau, strigau intr-una SA NU UITAM DE-AL NOSTRU TEL.



Si nu intelegea nimica, din tot ce spun acestia toti

Vroia sa-trebe, sa-i asculte, sa fuga chiar, de groaza lor,

Dar Unul ce venea din urma, parca-l tinea oprit, pe loc

Se uita tinta la El, se uita batranul cum veanea de pe un nor.



Auzi candva ceva, despre-un Om cari va veni

Coborand pe nori din cer, inconjurat de mii si mii

Dar batranul-atunci cand Il vazu, incepu sa strige

De esti Isus, cum spun toti, de ce ma lasi sa sufar?



O, ia-ma azi din starea mea, ia-ma-acum si du-ma

Nu mai ma lasa sa zac, in strada cea pustie

Sa mor de foame si de frig, sa n-am ce sa mai spun la nime'

De Tu esti Fiul lui Dumnezeu, fa astazi sa se stie...



Si-atunci, cu glas duios si bland, ca si pe cruce-odata

A spus Isus catre batran, ceva ce i-a raspuns la toate,

"O, fiul meu cel prea iubit, cel rascumparat, asteapta

De-ai crede tu numai putin, ce ti-am promis candva.



De-ai vrea sa TACI si sa primesti tot ce vine de la Mine,

Ai fi vazut cum azi, sau ieri am incurajat prin tine

Cand a trecut acel barbat, plangand cu disperare,

Prin tine el s-ancurajat, vazandu-ti ta stare



Tu nu-ntelegi straine draga, ca chiar de esti in neajunsuri,

Tu ai mai mult decat NIMIC, ai chiar pe CINEVA

Il ai pe Dumnezeu mereu, ai la-ntrebari raspunsuri

Si orisicat ti-ar fi de greu, Isus iti da mereu CEVA

Ceva ce nimenea nu poate



Si s-a trezit batranul singur, speriat dar fericit

Ca insusi Fiul lui Dumnezeu s-a aplecat spre el

Si spunandu-i numai un cuvant, zambea de-acuma insutit

Avea motiv ca sa o faca, iar de nu, privea-spre cer.



De-atunci batranul nost' strain, a inteles de ce-i asa

De ce-i pe strada, inghetat, de ce n-are mancare

Ca sa fie pt toti ce trec pe langa el o vie-ncurajare

Si-asa a fost de-atunci batranul, si-a acceptat viata.



De-am vrea sa intelegem azi, de ce ne merge rau ori bine

De-am vrea ca sa ne multumim cu ce avem, sa nu cartim intr-una

Dumnezeu ti-ar da raspuns, la intrebarile din tine

Si-am intelege tot, CA DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU E UNA.



26 spetembrie 2011