Poezie Mangaierea Ta de Tata

Mangaierea Ta de Tata cine poate s-o inteleaga

Nu sunt vorbe s-o cuprinda nici cantari in lumea intreaga

Mana Ta slavite Tata cand prin valuri ne sustine

Ne opreste intristarea iar in inimile pline



Cu a gandurilor urme cu dureri si cu ispite

Toarna bucurii din slava nevisate negandite

Ce dureri pot fi pe lume mana Ta sa nu le aline

Cine n-a gustat din stropii mangaierilor Divine



Iaras vorba inteleapta nu e fir de par sa-ti cada

Nu e rana sau durere ochiul Tau sa nu le vada

Orice soare langa Tine isi paleste stralucirea

Cand dupa furtuni o Doamne Tu ne mangai cu privirea



Ce izvoare pot aduce fermecata armonie

Ca atunci cand mangai fruntea ce-au plecat-o altii in glie

Adierea cea mai dulce n-are-n ea atata miere

Ca suflarea vorbei Tale celui care-n rugi Te cere



Tu gasesti cate o coliba obositii sa se culce

Si-i trezesti cu cate un inger cu-n ulcior si turta aduce

Pe fugarii Tai Parinte huiduiti si fara casa

Pesterile pregatite i-ai ascuns cu umbra deasa



Oare ar mai fi albastra bolta cerului senina

Daca n-ai fi Tu sa mangai ochii celui ce suspina

Ar mai fi poeti si vresuri ar mai fi cantari pe lume

Daca n-ai da Tu iubirea printre oameni sa-i indrume



Ce minune ce putere ai pus in a Ta naframa

Cand in ochii stersi de Tine visul nu se mai destrama

Ranile care le mangai nu mai poarta-n ele chinul

Inima care o mangai nu mai stie ce-i suspinul



Mangaierea Ta de Tata cine poate s-o inteleaga

Nu sunt vorbe s-o cuprinda nici cantari in lumea intreaga.Amin