Poezie Călătoria spre Cetate

CĂLĂTORIA SPRE CETATE...



Călătoria spre Cetate

Necesită efort sporit

Dar noi primim uşurătate

De la Păstorul preaiubit.



La fiecare pas Lumina

Ne însoţeşte să ne dea

Puteri să depăşim rutina,

Să-nvingem starea cea mai grea.



Pe drum mai sunt şi opoziţii

(Duşmanii vor să fim rataţi)

Dar din Cuvânt avem muniţii

Şi-n luptă suntem ne-nfricaţi.



Când vânturi mari de îndoială

În forţă vin şi ne lovesc

Simţim că lupta e reală

Şi noi tării înmuguresc.



Ne dă imbold spre nemurire

Un dor de mediul fără scai

Unde suprema fericire

Va fi-n cotidianul trai.



Pân’ la final de e puţin

Sau de e mult – mergem ’nainte

Durerea groaznicului chin

Nu stinge dragostea fierbinte.



Călătoria spre Cetate

Necesită slujiri prin har

Dar din Cereasca Trinitate

Luăm efortul necesar...



Iar când ajunge-vom Acasă

Vom fi primiţi ca fii salvaţi

Şi stând cu Mirele la masă

Nicicând n-om fi îngrijoraţi.



7 Noiembrie, 2011