Poezie Purtând Coroană

Purtând Coroană



Pe capul Său purtând coroană

Mergea Isus înspre Calvar,

Cu suflet alb, fără prihană

Străpuns de-o păcătoasă rană,

Venind din timpul milenar.



Ducea la Golgota-n spinare

Osânda atâtor mii de veacuri

Prin crucea grea, apăsătoare,

S-o ia în jertfa-I salvatoare,

Eternul balsam peste leacuri.



Când crucea a fost înălţată

S-a dat semnalul izbăvirii,

Că-n Jertfa scumpă, fără pată

Întreaga lume e iertată,

Prin Planul sfânt al mântuirii.



Coroana, crucea şi mormântul

De care Domnu-a avut parte,

Ne ţine strânşi în legământul

Cât o fi cerul şi pământul,

Şi nimeni nu ne mai desparte!



Iubirea-I veşnică, sub soare

Ce-a strălucit prin înviere,

Ne-a dat mireasma salvatoare

Din jertfa-I cea mântuitoare

Căci fi-vom fii, prin înfiere.



Şi-om primi-n dar, Împărăţia

Ce-n dragoste ne-a pregătit

Cerescul Tată, în măreţia,

Ce-a fost cândva în bucuria

De-a trăi-n raiul cosmopolit.



Flavius Laurian Duverna

08 noiembrie 2011