Poezie Dezgroapa-l!

Nu inteleg, cand ai plecat,

Mi-ai dat talantul de argint

Stralucitor, il mangaiam in taina

Si-l ingropam in zori, pandind



Prietenii ce in negot purtau

Talantii tai! Nu zic, au reusit!

Cu alti talanti de-argint

Acasa printre-ai lor adus-au indoit.



Ei zic ca s-au trudit. Nu inteleg!

Eu sunt acel care muncea din greu

EU sunt acela de la plug, de la sudoare

Ei doar slujeau lui Dumnezeu,



Cantau la Psalmi, posteau si pe genunchi

Strigau cu lacrimi pe obraz,

Si fapte bune ce doar ei le stiu

Adusu-le-au talantii de topaz.



Nu zic, si-al meu ma inspira, in taina

Mai dezgropam sa-l vad ca straluceste

Si imi venea asa o rugaciune, dar

Nici nu plangeam, nici nu cantam nimica crestineste...



...Toti zic ca vii, ca esti om aspru, dar si drept.

L-am ingropat, nu zic, dar e intreg, priveste!

In stergura eu l-am pastrat curat

Si ca si fata-mi straluceste...



............................................



Ce ziceti, frati? Talantul scoateti-l degraba!

Vine Isus! Si pentru el, nimic, tarana?

Hai, puneti azi talantul in negot,

Si bucuria, cu rasplata, sigur o sa vina!