Poezie Fiul pierdut (1)

Te strig-al tau tata cu lacrimi in ochi,

Te-asteapta-n suspine, copile,

Iar mama cu plans, cu durere, cu dor

Te cheama sa vi azi din lume.



Plecat-ai de-acasa cu gandul departe,

Ai vrut doar sa gusti putin din amar,

Ai vrut sa te bucuri in patimi desarte,

Ai vrut...dar a fost in zadar.



"De ce vrei sa pleci?!?" suspinand, striga mama

"Ramai, ramai..." vorbeste cu greu,

Dar tu-ngandurat, nu ai luat in seama

Tristetea amara, din spatele tau.



"Mai lasa-ma mama, sunt mare de-acum,

Am nevoie de prieteni, distractie ... de bani,

De azi vreau sa imi vad eu singur de drum..."

Ironic razand, te-ai intors si-ai plecat.





~25 noiembrie 2010~



Iesit-ai din casa cu pasul grabit,

Pornit-ai pe drumul din lume...

Crezand ca departe vei fi fericit

Ascultai doar ce lumea iti spune.



Acum esti departe, departe de casa,

Nu stii unde, nici cand ai ajuns,

Acuma de tine nimanui nu-i mai pasa

Un dor amarnic te-a cuprins.



Multi ani au trecut de atuncia, copile

Sunt anii pierduti de tine-n desfrau

Gustand din cele mai negre pacate

Sunt clipele grele trecute ca un rau



Ai vrea sa te-ntorci chiar si in genunchi

Sa iti ceri iertare pt tot ce-ai facut

Dar, ti-e frica...ti-e teama...rusine

De anii pe care-n zadar i-ai pierdut.



Amai...e frica, e teama prea mare

Ti-e sufletul frant, si inima trista

Privirea-ti pierduta, se uita in zare...

Ai vrea sa renunti, dar firea insista



O voce iti spune sa mergi azi acasa

Ai tai te asteapta cu dor si mult drag.

Cu jale in vorba tu spui ca nu-ti pasa

Ca vrei sa mai fi in lume pribeag.



Insista intr-una acea blanda voce,

Incearca sa-ti spuna, sa scrie pe cer:

"Asculta-ma bine, tu astazi te-ntoarce,

Caci ziua de maine e-un mare mister."



Lasand la o parte-ngamfarea si ura,

Asculti acea voce duioasa si lina

O lasi sa vorbeasca, dar ea te-nfioara.



Pornit-ai pe drumul ce-acasa te duce

Cu lacrimi in ochi varsate de dor,

Iar inima parca, ar vrea sa te-arunce

Mai repede-acasa, in bratele lor...



Ajuns-ai la poarta si intri pe ea,

Mergi mai departe grabit dar speriat

Doar cainele latra, nimic altceva,

"Unde esti mama?" curios ai strigat.



"Tata, sunt eu, fiul tau cel pierdut!!!"

Nimic nu se-aude, nici un raspuns.

Mergi mai departe cu pasul tacut,

Te-ndrepti spre usa, in casa-s ascunsi...



Acuma intrat, zaresti pe o masa

Doar poze, si-o bucata de hartie

In pozele toate, esti tu...durerea te-apasa

Iar scrisul din foaie-l cunosti dintr-o mie.





~30.11.2010~



Deschizi hartia, cu maini tremurande

Cu lacrime-n ochi, incerci sa citesti

Si auzi numai voci suspinande

Ce iti scriu parintii, nu sunt povesti,



Ci lucruri prin care tu i-ai intristat,

Din ziua in care plecat-ai de-acasa

Dupa bani si bogatie, mult prea-nsetat

Cum de ruga lor sa ramai, tie nu-ti pasa.



"Copilul meu, cand vei citi aceasta scrisoare, noi nu vom mai fi aici pe pamant, vom fi undeva departe...adu-ti aminte de ziua in care mi-ai spus ca vrei sa pleci din casa noastra, vrei sa gusti din placerile lumii acesteia, am varsat multe lacrimi ca tu sa ramai, acceptam orice, doar ca sa nu pleci din casa noastra, copile. Nu ai ascultat insa si ai plecat. Din ziua aceea, tatal tau a cazut intr-o boala grea, nu dupa mult timp, a plecat acasa, nici macar nu ai venit la inmormantare, insa nu m-am suparat pe tine. Am avut mult nevoie de ajutor atunci cand eram batrana, dupa ce tatal tau a plecat, dar nu a fost nimeni sa imi acorde acel ajutor...nu dupa mult timp neputinta ma oblligat sa stau in pat si sa sper ca vine cineva la mine sa imi aduca o bucata de paine, un pahar cu apa...si a venit, au fost necunoscutii, nu fiul meu pe care l-am iubit atat de mult...acum, e prea tarziu sa plangi, noi nu mai suntem acolo cu tine, as fi vrut sa te mai strang in brate, sa iti spun ca te iubesc...dar, AI PLECAT.



Nici lacrimi n-aveai, nici planset macar

Degeaba suspini, si regreti ce-ai facut

Caci mama si tatal, nicicand nu-i mai vezi

Plecat-au acasa, din negrul tumult.



Copile ce-n lume azi ratacesti,

Te-ntoarce acasa, si nu zabovii

Iubirea de mama, niciunde n-o mai gasesti

Vino acasa si nu mai suferii...

Caci dorul amarnic te va cuprinde mereu

Si-odata vei regreta, cum am patit si eu.



~AMIN~