Poezie Sunt si eu

Sunt si eu



Inconjurat de-o grea furtuna,

Cu valuri care se ridica,

Sunt si eu in barca mica,

Ca o frunza stau pe val

Mai departe de la mal.



Ce tare se vrea furtuna,

Sa ma traga-n jocul ei.

E adus si vantul care

De ravagii striga tare

Furios ca nu cobor,

Sub salteaua apelor.



Cat era de asteptat,

Sa fiu gata de luat,

Ca epava, lesinata,

Cu un pumn amenintata,

De stropi mari pe frunte pusi,

Si de sus aici adusi,



Dar nu, nu se va scria

De sfarsitul meu asa.

Ca s-au dat scurte cuvinte,

Si nici nu mai tin aminte

Cat de des ma intarea,

Glasul sfant din Carte Sa.



Insistand pentru veghere,

Ceas cu ceas cum ni se cere.

Si de nu au fost perfecte,

Clipele cele corecte,

Am avut totusi greseli

Regretand c-acei misei

Erau pregatiti sa vina

Sa-mi strice ziua divina.



C-au profitat cu putere

De o mica neveghere.

Sa intre din plin in strada

Secerand sa stea gramada,

Pregatit sa mai culeaga,

Inima atat de slaba.



Dar si eu am dat-napoi.

Cu incetul de nevoi.

Calma si dorind sa vina

Salvatorul din lumina,

Sa ma scape Il chemam,

Cu ochi plansi cat tremuram.





Amin