Poezie Vameșul si Fariseul (1)

Stătea cu gâtul incordat,

Cu pieptul în față umflat

Și se lăuda neâncetat;

Un Fariseu venit la închinat.



Dar nu departe de Fariseu

Stătea,plângând in duhul său.

Striga și suspina mereu:

Ai milă de un păcătos

Cum sunt eu!

Isuse, Fiu de Dumnezeu!



În această dimineață,

Domnul Isus ne învață,

Prin Cuvântul ce-i vestit,

Cum să trăim necontenit.



El ne-a spus o pildă nouă,

Unde-i un exemplu ,două.

Unul este negativ,

Iar altul e pozitiv.



Cel negativ, ne arată

Cum fac cei ce nu-s din Tatăl.

Ei, lucrează din mândrie,

Nu și din credință vie.



Ei se laudă și se -nalță.

Că postesc în a lor viață

Și din venit dau zeciuială

Dar n-au viață spirituală.



În cuvântul de mai jos,

Găsim un creștin păcătos,

Ce se roagă și suspină,

După a lui Isus milă.



El stăruie și se roagă,

Ca Isus să-i ia a sa povară

Ce apasă atât de greu,

Mereu pe sufletul său.



Frați, surori din adunare,

Să luam seama fiecare

La a noastră lucrare

Ce- o facem în adunare,

Până-i timp de cercetare.



Tot ce facem si vestim,

Pe Isus să-L preamărim!

Smeriți neâncetat să fim

Zi de zi să Îl slăvim

Ca o data la cer înălțați să fim,

Şi acolo cu toţii,să ne întâlnim.