Poezie Nu te bucura de mine!...

Nu te bucura de mine!...



Nu te bucura de mine, fire ce îmi eşti vrăjmaşă

Şi ai vrea să mă domini,-nvăluindu-mă în faşă!

Îmbracat în frunze verzi, că aşa îmi cere vrerea

Ai vrea-n calea către cer, să îmi pierd alegerea,

De Cuvânt înstrăinat starea mea ar deveni laşă!



Tu ai vrea ca prin tărie, să îmi ţii în ham voinţa

În lanţuri grele legată, ca să nu mai am putinţa

De a-mi vede starea clar, adumbrită de cădere,

Stare-n care rămânând, n-o să am nici-o putere

Căci nesocotind Cuvântul, voi tăgădui credinţa!



Rămânând pe calea aleasă a cunoaşterii divine

Tot mereu îmi motivezi, că e drept şi că e bine

Să pătrund în nişte taine ce Dumnezeu le reţine,

Că El este samavolnic, nu vrea să ştie de mine,

Prin misterele ascunse, ţinute doar pentru Sine.



Nu te bucra de mine, fire ce îmi eşti duşmană!

De am nimerit în gropi, şi în suflet am o rană,

Prin har mă voi ridica, şi-oi păşi umil la cruce

La Izvorul cel de sânge, ce la viaţă mă aduce

Prin puterea în Cuvânt, cea mai preţuită mană.



Dragostea mă va spăla de trecutul meu murdar

Prin cea mai curată jertfă de la muntele Calvar,

Toate hainele-mi mânjite, de păcatul cel hidos

S-or albi prin sângele jertfei Domnului Hristos

Prolog pentru împărăţia timpului sublim de har.



El pe crucea Golgotei, Şi-a pus viaţa Garanţie

Că păcatul ce-am făcut va fi şters pentru vecie,

Şi că-n meritele Sale, prin sângele Său vărsat

Voi fi drept, neprihănit, fără de nici-un păcat

Cu dreptul la pomul vieţii, în măreaţa veşnicie.



Nu te bucura de mine, fire-n veci răsculătoare

Împotriva Celui care, ţi-a dat viaţă şi suflare,

Împotiva Celui care, ţi-a dat tron şi împărăţie

Pusă ca să-mpărăţeşti pentru timp şi veşnicie,

Dar care călcând porunca ai ajuns la uzurpare!



Dac-ai dominat un timp, peste lumea în păcat

Dacă şase mii de ani, neascultând ai triumfat,

Este pentru că Iubirea, creatoare a fost un Zid

Ce n-a putut fi dărâmat, de focul cel mai arid

Ce a bântuit pământul peste tot în lung şi-n lat.



Este pentru că Iubirea, a fost veşnică, mai tare

De cât moartea ce-ai adus, fire în neascultare!

Dar prin planul mântuirii, s-a găsit calea salvării,

Prin Hristos, Fiul măririi, Garant al răscumpărării

Pentru omul transformat după-a Sa asemănare.



Flavius Laurian Duverna

03 noiembrie 2011