Poezie Nu mai mă-nşelaţi ispite-amăgitoare!

Nu mai mă-nşelaţi ispite-amăgitoare!



Nu mai mă-nşelaţi ispite-amăgitoare

Cu-a voastre tactici prin ademenire!

Eu vreau să-mi duc paşii-n ascultare

De-al Domnului cuvânt, fără-ncetare,

Prin viaţa-mi astăzi, să-I aduc mărire.



Să fiu supus, ca şi-un copil încrezător

În dragostea de tată care-l ocroteşte,

Căci numai astfel, El îmi va fi păzitor

Privind din cer cu ochi atoatevăzător,

Pe calea care merg, mă-nţelepţeşte!



Astfel, când sunt supus la încercări

Atunci gându-mi către Tatăl zboară,

El, îmi poartă grija-n binecuvântări,

Prin îngeri mă păzeşte-n strâmtorări

Şi mă izbăveşte, pentru-a câta oară?



Nu mă înşelaţi, ispite prin ademenire

Cu-a voastre curse-ntinse amăgitoare!

Eu vreau ca viaţa-mi prin a Sa jertfire

Care-a sădit în mine-a Lui neprihănire,

S-aducă roade la vremea de recoltare!



Să-L preamăresc pe Dumnezeul Bun,

Pe-Acel, care povara grea mi-a luat,

Prin faptele de pocăinţă să-L răzbun,

Şi-n glas de trâmbiţă mereu să spun,

Cum la Calvar, prin Jertfa-I m-a salvat.



Să-mi salte inima, în piept de bucurie,

Şi tot ce este-n mine, să salte în cânt!

Căci în harul Său am drept la veşnicie,

La marea de cristal să cânt o simfonie,

Născută din istoria, bătrânului pământ.



Flavius Laurian Duverna

02 noiembrie 2011