Poezie După psalmul 2

De ce se zbat în frământări popoare,

Iar oamenii doar cugetă la rău

Și nu vor ca din zare până-n zare

Să stăpânească-n lume Dumnezeu?



Se miră Creatorul că în Viață

Atâtea vieți sunt arse în pustiu;

Vrând omului să-i deie o speranță

Prin naștere-nălță propriul Fiu.



Rege L-a uns pe orice dor și cale

Și I-a-nmânat un sceptru greu de fier,

Dar nu vă vrea Isus cioburi de oale,

Ci vă dorește ca lăstari în cer.



De ce vă arde-n piept nemulțumirea

În haine nesupuse îmbrăcați

Când I-ați putea îmbrățișa Iubirea

Și frica, bezna voastră să I-o dați?



Se-ncântă omenirea în oglinde

Și orice om se vrea ca împărat...

De ce mânia Domnului o-aprinde

Când poate fi-n Isus glorificat?