Poezie Ieşirea din comoditate

IEŞIREA DIN COMODITATE



„ Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea

sub rodiul din Migron...”(1 Samuel 14:2)

*******************************

A ne-aşeza la umbra bătrânului stejar

E-atât de confortabil, şimţim că este bine

Şi nu-i nevoie-acolo de-o jertfă, de-un altar

Căci vin miresme dragi din văi şi din coline.



Iar blânda adiere atinge ochii, faţa

Simţim cum ne pătrunde un gând liniştitor

Paharele cu apa unde pluteşte gheaţa

Pe tăvi ne sunt aduse cu gest de servitor.



Dar undeva aproape, sau poate mai departe

Se desfăşoară drame, dar şi necazuri mici

De lacrima durerii fiinţele au parte

Căci n-au nici slujitori şi nici prea mulţi amici.



Citim în tihnă presa sau cartea amuzantă

Dar undeva în locul vecin cu-al nostru sat

Nu se cunoaşte vestea atât de penetrantă

Cum că din înălţime harul s-a revărsat.



Suspinele sunt multe şi vin de la distanţă

Dar umbra e prea deasă şi nu le auzim

O, de-am vedea aici o mare discrepanţă

Între vorbirea noastră şi modul cum trăim!,



Atunci am evada din spaţiul relaxării

Şi-am căuta ţinuturi lipsite de Cuvânt.

Da! E nevoie mare de duhul renunţării

Spre-a răspândi Lumina într-un sector nesfânt...



Şi-am alerga la case unde-i stăpân necazul,

Unde sunt răni deschise ce dor necontenit,

Am alina durerea, am mângâia obrazul

Cu vorbe potrivite din Cerul mult dorit.



De înţelegem bine menirea celor scrise

De cei ce-au înţeles ce-nseamnă Legământ

Nu vom avea nici temeri nici suflete închise

Şi-om merge cu balsamul la cei cu visul frânt...



C-aşa-mplinim solia de Fiul proclamată

Când a venit din glorii să rabde chinul greu,

Să scoată omenirea din starea degradată

Şi-apoi să o îndrume spre Tatăl Dumnezeu.



gc/27 Octombrie, 2011