Poezie La Gadara

(Marcu 5. 1-2o)

Pe ţărm, în drum către Gadara

un om ieşi-naintea lui Isus

era demonizat, dormea afară

că mii de duhuri rele l-au rapus.



Era de speriat, nu purta haine,

cu obezi şi cu cătuşe fiind legat

nu mai avea nici o ruşine,

de cel rău prin pustiu era purtat.



Dar când s-a apropiat Isus, Viaţa,

demonii… grozav l-au tulburat!

Omnul se zvârcolea pe jos, iar faţa

schimonosită, pe toţi i-a-nfiorat!



-”Ce am a face eu cu Tine

Isuse, Fiul Celui Preaînalt?

Să nu mă chinuieşti, că te ştiu bine!”

Demonul din om, aşa a cuvântat.



Căci Fiul Cel venit din alte sfere,

certase duhul cel spurcat.

El poruncise demonului cu putere,

să iasă afară imediat!



Iar omul fu eliberat îndată

şi liniştit, lângă Isus s-a aşezat.

Multimea-n jur se stranse roata

mirandu-se de ce s-a intamplat.



Oamenii din jur se-nspăimântară,

că turmele de porci s-au dus.

Şi din ţinut să plece il rugară,

Ţineau mai mult la porci ca la Isus.



***

Prietene gândeşte-te azi bine

tu-n viaţa aceasta ce alegi?

Gândeşte cui slujeşti, pe cine?

Cum este calea ta pe care mergi?



Alegi tu zilnic voia Celui veşnic,

sau îţi permiţi să mai păcătuieşti?

Te pune astăzi sub cerescul sfeşnic

şi verifică felul cum trăieşti.



amin