Poezie Sfarsit

E toamna,

Vantul alina padurea...

E liniste deplina

Nici macar un racnet

De animal nu se aude.

E toamna

Si tot ce era viu a murit...

Nici macar soarele nu-si mai arata

Lumina lui stralucitoare.

E tacere, si de departe

Se aude un clopot ce bate.

Bate-a singuratate si-a moarte

Strigaturi se aud de departe,

Cerul se-ntuneca si fulgera

E sfarsitul,e aproape.

Lumina se stinge,apare intunericul,

Stelele sunt inecate in nori,

Apare si luna,dar in zadar

Nimik nu mai este,

Toate dispar!

Harul numai este

S-a ridicat la cer

Degeaba te mai rogi

Mantuire sa mai speri

A fost vreme si pana acum

Unde ai fost,si pe ce drum?

Ai vrea acum cu disperare

Degeaba acum,numai e soare

E intuneric..e vremea lui.

Striga orisicine,degeaba--

Nimic...tacere!

...soapte se aud

Cum vantul tot aduna

De departe vin

Osti,armata mare

Se pregatesc de lupta

Cu sabi si topoare

E razboiul de pe urma

Om n-are scapare

E mania Creatorului

Vine sa faca dreptate

Sa taie raul din radacina

Sa faca din intuneric lumina.

Deci sora,frate

Daca ai facut in viata ta dreptate

Fapte nenumarate

SI ai implinit ce ti se cere

Drept tu la mantuire ai

Langa CEL ce e din vesnici-

Bucura-te caci vei fi

Unul din ai SAI fii.