Poezie Doi oameni de zapada

Doi oameni mari, dar oameni de zapada

S-au logodit, destinele isi leaga,



Si omul de zapada cu-n fular

O-mbratiseaza sub un felinar!



Povestea lor e si povestea noastra

Caci sus din ceruri de la o fereastra



Cazut-au fulgi sa se adune-n nea

Si oameni de zapada noi sa fim din ea.



Albi, caci suntem spalati prin sange sfant.

Si cand ajunge-o raza pe pamant



Noi ne topim, caci noi suntem de sus

Si ca un abur ne intoarcem la Isus.



...

Doi oameni mari, dar oameni de zapada

Frumosi si albi, caci cerul azi ii leaga



S-au logodit si-apoi la primavara,

Se vor casatori, zapada-o sa dispara,



Dar ei una-n Cristos se vor iubi

Pana cand moartea ii va desparti



...

Dar pan-atunci cand toate-au sa se stinga,

Astept si eu ceva, astept sa ninga!