Poezie Farmecul Codrului

Farmecul Codrului



Când apar stele mii seara

Pe-albastrul cer de cristal,

În drum galbenă ca ceara

Luna, astrul nopţii sideral

Trece-n marşu-i triumfal.



Calea-i peste munţi şi ape,

Peste păduri cu izvoare,

Unde vin ca să se-adape

În ce-a codrului răcoare

Cerbi, după zăduful mare.



Viaţa-n ritmu-i se trezeşte

Când încet soarele-apune,

Codrii verzi se-nveseleşte

Şi din frunze încep să sune,

Oştirea-n cârd să-şi adune.



Când molcom vântul adie

Cu-a sa briză, ca-n descânt,

Freamătul de codru-mbie

Cu chemarea-n dulce cânt

Să-i cunoşti farmecul sfânt.



Seara, după-asfinţit, vietăţi

Cată să-şi găsească hrana...

Prin stufişuri şi prin bălţi,

Cântă broaşte-n cor osana

Domnului ca-n şi-alte dăţi.



Din instinct Îl preamăresc

Căci El grija lor o poartă,

Şi-animale, păsări cresc...

Lipsite de-a şti de soartă,

Viaţa-n codru şi-o trăiesc.



Cât de scumpă este viaţa

Când după odihnă, în zori,

Vin cu ,,Bună dimineaţa”

Mii de-albine, peste flori,

Şi din nectar iau dulceaţa.



Şi de-i ziuă, şi de-i noapte

Viaţa curge-n feluri multe,

Cine-ar fi s-audă-n şoapte,

A codrului taină s-asculte,

Desluşind rosturi şi fapte?



Flavius Laurian Duverna

27 octombrie 2011