Poezie Darurile

Darurile



De-aş vorbi în limbi o mie,

În toate limbile omeneşti....

Chiar de-aş vorbi-n limbile sfinte,

Dragostea de mi-ar lipsi,

Nimic nu aş fi.



Dacă-aş prooroci la toţi

Şi toate tainele de-aş şti

Şi prin credinţă, munţii să-i mut...

Dragostea, de mi-ar lipsi,

Nimic nu aş fi.



Averea şi tot ce am,

Săracilor să dau...

Şi trupul pe rug să-l ard....

dragostea de mi-ar lipsi,

Nimic nu aș fi.



Căci dragostea este răbdătoare,

E plină de bunătate,

Nu pizmuieşte niciodată,

Nu se laudă, nu se mândrește.



Dragostea e cuviincioasă;

Nu se mânie de fel.

Folosul său nu şi-l caută

Şi nu se gândeşte la rău.



Dragostea acoperă totul,

Se bucură de adevăr,

Nădăjduieşte în totul

Şi nu se bucură de rău.



Proorociile se vor sfârşi,

Vorbirea-n limbi, nu va mai fi,

Cunoştinţa va-nceta, dragostea

nu va pieri, pururi va dăinui.



Deci din toate aceste daruri

Poţi să te-afişezi cu toate;

Însă fără dragoste, iubite,

Eşti nimic!



Ca să n-alergi în zadar,

Toate darurile tu să le ai...

Dar deasupra tuturor,

Dragostea să stea pe tron.



Şi ai să vezi cum Dumnezeu

Te priveşte-ndurător

Iar atunci când va veni,

Spre ceruri te va-nsoţi.