Poezie Altoirea

Fiul meu,în pocăință,

Trebuie să rodești mereu,

Dar să știi că ești mlădiță,

Rădăcina-i Dumnezeu.



Tu erai măslin sălbatic.

De vrei să fi altoit,

Schimbă-ți viața toată grabnic,

Ca să fi tu curățit.



Chiar de doare curățirea,

Este spre folosul tău!

Se va face altoirea

Prin credința-n Dumnezeu.



Curățirea de păcate

Și de tot ce e firesc.

Lasă tu relele toate,

Căci in iad ele sfârșesc.



Cine-i altoit in Domnul,

Nicicând nu păcătuiește.

El rămâne-oricând statornic,

Neclintit,în crez sporește.



Fără vină și prihană

Tu să te înfățișezi.

În sfințire,a ta haină

Și curată s-o păstrezi!



Pe această temelie,

Să rămâi tot neclintit,

În credință, părtășie,

Roade bune,însutit.



Evanghelia e Calea.

De la ea să nu te-abați,

Adevărul și nădejdea

Și viața pentru frați.



Domnul nu-i părtinitor.

Inima ți-a curățit,

Prin credință,iubitor

Și prin har te-a mântuit.



Chiar de-ai fost măslin sălbatic,

Nestatornic și firesc,

Împotriva firii tale,

Domnu-ți spune; -Te-altoiesc!



Ramurile-au fost tăiate

Pentru necredință,dar

Altele-au fost altoite

Ca să fi părtaș prin har.



Nu te îngâmfa căci,dacă,

N-a fost cruțat Israel,

Domnul poate ca să facă

Și cu tine tot la fel.



Teme-te azi și privește

La acei care-au căzut,

Cu asprime-i pedepsește

Pe cei care n-au crezut.





Domnu-i aspru cu acei ce

De la har ei au picat.

De nu rămâi lângă cruce ,

Poți să fi și tu tăiat.



Uită-te la bunătatea

Și credincioșia Sa.

O,rămâi sub ocrotirea

Jertfei de la Golgota .



Domnu-i bun,te mântuiește

Dacă-n El te-ai încrezut.

Vino și te pocăiește!

Te iubește-atât de mult!



Domnului îi mulțumește,

Dacă tu ai suferit.

Spune-I:Tu mă curățește,

Numai să fiu altoit!”