Poezie Zideşte-ne pe Stânca Ta,

Zideşte-ne pe Stânca Ta,





Zideşte-ne, pe Stânca Ta o casă,

Zideşte-o casă şi pentru ai noştri fii,

Să fie bucurie,din Mâna Ta aleasă,

Să fim cu Tine şi cu ei în părtăşii.



Vrem prin Tine,să fim în siguranţă,

Că vom fi,acolo-n cerurile Sfinte,

Şi vom avea o casă prin credinţă,

Dată în dar ,din Mâna Ta Părinte.



Zideşte..., inimi în taina-Ţi sfântă,

La cei care „Cuvântul Tău”ascultă,

Tu,ridică-le piciorul sus pe Stâncă,

Cu Braţul Tău Stăpâne-i binecuvântă.



Lăstar...,de dragoste întinde peste ei,

Să curgă iubirea-Ţi, făr-asemănare,

Apoi să clocotească inima şi-n ei,

Să simtă,că nimic nu-i o-ntâmplare.



Rodul bucuriei...,părinţii las' să-l vadă,

Că Mila Ta,Stăpâne în ei Tu-ai aşezat,

Pe nume I-ai chemat,în faţa Ta să şadă,

Cu Tine-n rugăciune,mult capul aplecat.



Smerenie mai toarnă,în a lor purtare,

Şi-n teamă lângă Tine, fă-I Tu să crească,

Lacrimi de bucurie,să vărsăm la recoltare,

C-au învăţat, Preasfânt Numele Tău,

Şi cât de mult”Isuse...,ei să Te iubească”!







Amin,Amin !