Poezie Copil fiind

Copil fiind

Motto: “Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”(Matei, 4:4)





Copil fiind,mergeam cu mama mea de mana,

Si-mi ridicam privirile spre cer,

Zicand:"Candva, voi reusi sa zbor si eu la El!"

Prindeam in bete cele mai tainice secrete,

Care intersectate-mi formau visul

Si cu-o sfoara legam bine

O hartie colorata ca sa zboare-n sus,alene,

Ca un porumbel.



Si-n zgomotul frant al ceasului

Stateau visele mele,

Si talcuiam si calculam

Cum voi reusi sa zbor, cu ele.

Deschizandu-mi bine ochii

Imi atinteam atentia-n soare, spre un nor,

Zicand:"Acolo am sa zbor si eu, spre cer,

Liber ca un porumbel."



Si timpu-n ceas tot ruginea

Copil fiind, treceam cu el.

In inima-mi deschisa, doar un gand zacea:

"Sa zbor, sa zbor cu aripile-unui porumbel."



Cu maini intinse catre cer,

Cu lacrimi arse-n gene,

Ma sting usor si trece-un nor

Copil fiind, am doar un singur dor:

"Lasati-ma sa zbor!Spre Domnul pe un nor!"



Se frange cheia de la ceas

Iar ochii-mi sting privirea-n cer

Copil fiind, din tot ce-a mai ramas

E doar un vis:

"Sa zbor, sus, sus, spre cer!"



O seara calda se apleaca

S-un roz sihastru zbarnaie spre vest,

Cu ochii-n zid, dar tot copil,

Imi zboara sufletul spre cer!

Priveste-l!

E liber ca un porumbel!