Poezie Cu Dumnezeu (1)

Trăiesc acum o bucurie sfântă

cu Dumnezeul meu pe drum.

Umblarea în prezenţa-I, mă încântă…

n-am să renunţ la asta nicidecum!



Am înţeles într-un târziu pe Cale

că eşti biruitor când te smereşti.

Atunci te-mbogăţeşte El cu ale Sale

trăiri şi daruri mari, Dumnezeieşti.



Când mistuit de dor alerg-nainte

să mă jertfesc alături de ai Săi,

iubirea-I mă-nfăşoară fără de cuvinte

şi mă ridică-n duh deasupra celor răi.



În vale bat furtuni devastator de tare

ce mă izbesc ades năucitor,

dar duhul meu nu mai e jos în vale

ci e pe înălţimi cântând biruitor!



Nu pot să înţeleg cum m-a orbit Satana

c-am stat atâţia ani robind la porci.

Golit de tot ce-i bun, sorbind din hrana

care mi se servea-n mizere troci.



Dar într-o zi s-a îndurat Stăpânul

şi m-a primit ca fiu risipitor….

El mi-a schimbat pe veci destinul

şi m-a făcut să ard de atunci de dor.



Azi mână-n mână cu iubirea,

păşesc pe drumul vieţii-ncrezător.

şi î-L slujesc, aceasta mi-e menirea

Să fiu mereu supus şi ascultător.



Zalau, 23 0ct 2011