Poezie Alerg La Tine

La cine pot eu să alerg

Cu necazul meu cel mare?

Acel, ce a făcut urechea

Nu poate, să mă audă oare?



La cine oare să mă duc

Când din dureri, nu văd ieşire?

La Cel ce-atunci cînd e chemat

Nu te refuză, în grabă vine.



La cine oare eu să strig

Să mă ajute, să mă scape?

Acel ce a-nchis gura la lei

El singur, este Cel ce poate.



La cine oare să mă plâng

Cînd sunt, aruncat la o parte?

La Cel, ce-a izbăvit Israel

Şi i-a trecut pe drum, prin ape.



La cine oare să mă duc?

Cînd Satan, îmi zice; eşti nimic!

La Cel ce a murit pe cruce

Să mă salveze, a suferit.



La cine eu pot să cerşesc

Balsam pe rană, cînd sunt căzut?

Doctorul Bun, Sfânt şi Ceresc

Isus, milă de mine a avut.



La cine oare să alerg

Cînd fraţii-mi spun, că nu am minte?

La Cel, ce făcu din Solomon

Om înţelept, cu multă minte.



La cine să mă duc o Doamne

Cînd sunt; mic, slab şi neânsemnat?

La Cel, ce nu dispreţuieşte

Un suflet frânt, îndurerat.



Şi dacă nu am frumuseţe

Şi chipul mi-e puţin urât!

De-atîtea ori, sunt dat de-o parte

Aşa cum sunt, la Tin mă duc!



La cine pot ca să mă plâng

Cînd şi cei dragi mă părăsesc?

La Cel ce este Sfânt şi Blând

El ştie, că eu, Îl iubesc.



O, Doamne! Unde să mă duc

Cînd am, o problemă mare?

La Tine-n braţe mă arunc

Tu, îmi eşti, Turnul de scăpare.



Munţii mei de-ngrijorare

Sunt, nimica-n Faţa Ta

Dragostea, nemărginit de mare

Tot poate, mie, am rezolva.



La Tine vin cu toate

Ce vreau, cum sunt; şi rabd

Nimeni, să mă iubească, nu poate

Să mă ridice, atunci, cînd cad.



Amin

26.oct. 2011 Dicomano