Poezie Iubirea te poartă

Iubirea te poartă



Motto: “Purtaţi-vă unii altora sarcinile.”



Sunt gol pe dinăuntru şi pe-afară



şi-s mistuit de-un gând rătăcitor.



Trăirile fac inima să doară



şi oasele mi se topesc şi dor.





Mă simt străin de Domnul şi de fraţii



ce Îl iubesc fierbinte-n încercări.



Nu pot să mă măsor cu sfinţii



ce se anevoiesc prin grele stări.





M-apasă greu momentele în care



am stat în drum şi nu am ajutat.



N-am vrut să pun umărul în lucrare



să uşurez sarcina de purtat.





N-am fost Şimei, nici Iuda, vânzătorul,



dar starea mea-i mai grea decât a lor.



Căci cum pot spune că-L iubesc pe Domnul



de nu lucrez măcar cât sunt dator?!





Măcar ca rob să Îi muncesc ogorul



de nu-s în stare să-L slujesc ca fiu.



Răsplată îmi va dărui Stăpânul



chiar de-ar veni în ceasul cel târziu.





Să lucru greu în arşiţa din vară,



în ploile din toamnele pustii,



în vântişorul cald de primăvară



şi-n gerul crunt din iernile-argintii.





Căci de-I slujesc c-o nouă dăruire



de-abia lucrez din ce eram dator.



Ce bine-i când munceşti cu preţuire



şi te alături fraţilor în cor!





Uniţi, cu-aceeaşi viziune ‘naltă,



nu poţi cădea şi să rămâi înfrânt.



Iubirea celorlaţi te poartă,



te pune pe picioare, dă avânt.





Căci unde-s mulţi, puterile se-adună



şi biruieşti săgeţile ce vin.



Acolo unde-s fraţii împreună,



Dumnezeirea toarnă har din plin.