Poezie În lumea noastră...

În lumea noastră...



În lumea noastră de sub cer

Când stai atent şi gândeşti

La câte lucruri sunt şi pier,

Cum se remarcă în poveşti,

S-opreşte mintea cugetând,

Şi întrebări, îţi pui nevrând.



Răspuns la multele-ntrebări

Din lumea aceasta efemeră,

Ce-aruncă taine-n patru zări

Pe Terra-n orice emisferă,

Doar în Cuvânt noi îl aflăm

În zelul sfânt când medităm.



Aşa ştim ce-i, deşertăciunea

Acestei lumi ce-i trecătoare,

Uitându-ne la-Nţelepciunea

Cea veşnică fără schimbare

A Dumnezeului cel creator,

Singurul, ce dă viaţă tuturor.



Şi-astfel obţinem cunoştinţă

Cum decurge-al lumii mers,

Şi-analizând, prin credinţă

Că suntem parte-n Univers,

Ştim că în veşnica-I Putere

Toate stau, prin a Lui vrere.



Şi vor sta, pân-la-mplinirea

A istoriei, greu zbuciumată,

De păcat,...ce-n răzvrătirea

A deturnat,...lumea creată,

Pe alt traseu, al neascultării

Ce-a curmat, scopul creării.



El, scopul, va fi-ndeplinit iar

Şi viaţa-n veşnică splendoare,

În Jertfa scumpă din Calvar

Îşi va găsi rostul prin salvare,

Şi Dragostea lui Dumnezeu,

Eternă-n timp va sta mereu!



Flavius Laurian Duverna

25 octombrie 2011