Poezie Cum ar fi...?

CUM AR FI...?



Cum ar fi să n-avem ţintă,

Să nu privim spre orizont?

Ar fi un trai ce se frământă

Ca traiul lui Pilat din Pont.



Cum ar fi să n-avem harul

Ce s-a revărsat din plin?

Ne-ar înghiţi, pe toţi, amarul

Nicicând n-am şti ce e alin.



Cum ar fi de n-am cunoaşte

Nimic din Fiul răstignit?

Grozave derutări ne-ar paşte,

Ne-ar chinui un duh mâhnit.



Cum ar fi să dăm crezare

Vorbelor cu tâlc firesc?

Am ajunge în pierzare

În tărâmul pământesc.



Cum ar fi să nu-nţelegem

Taina sfântului Cuvânt?

N-am putea, nicicând, să dregem

Ce a distrus un aspru vânt.



Cum ar fi să n-avem parte

De protecţia de Sus?

Vai, necruţătoarea moarte

Nu ne-ar duce la Isus...



Dar slavă Celui ce susţine

Credinţa noastră zi de zi

C-aşa putem, oricând, menţine

Un trai ce-i plin cu bucurii...



Şi-aşa primim iluminare

Când norii groşi se-ngrămădesc

Şi-avem în suflet sărbătoare

Şi-un sentiment adânc, ceresc.



Trăind, deci, prin încredinţare

Desăvârşim sublimul ţel

Şi mergem către Ţara-n care

Domneşte-n veci al jertfei Miel.



gc/ 24 Octombrie, 2011