Poezie Ce-i omul ca sa te gandesti la el?

Ce-i omul ca sa te gandesti la el?...

Farama!...

Un biet pribeag ce-ti este totusi fiu…

Rebel…

Un strop din Cerul Tau, dar fara carma,

Cu fiinta-i lut in lanturi de otel.



De mii de ani de Fata Ta se-ascunde,

Invaluit in neguri de pacat…

Crezand ca fuga sa e slobozenie,

Chiar daca rataceste neimpacat.



In sine si-a gasit mereu placere,

Creandu-si visuri poleite de argint,

Traindu-si vesnicia ‘ntr-o clipita,

A voluptatii si minciunilor alint.



Dar fructul ce paru atat de dulce

Pentru un suflet de dorinte ars,

Se preschimba in lacrima si sange,

Iar omul amagit intr-un compars.



Doar inima-i in clipe de tacere

Isi mai aduce aminte-n ceasul amutit

Privindu-se pe sine intr-o oglinda

De chipul sau, batran si uratit.



Dar spatele isi intoarce ca sa uite,

Nadajduind ca forta ce e in el,

Va naste o gradina in pustie,

De va lucra cu forta si cu zel.

………………………………….

Nu-s stropi de ploaie si de roua in lume

Sa ude fiinte insetate de adevar,

Doar Cerul aduce ploi de apa vie

In inima ascunsa de ciubar.



Ce vezi in noi cand lumea sta s-apuna,

Iar glasuri – milioane striga a razboi?

Cand nedreptatea umple cupe cu manie

Cerand acum o Judecata de Apoi?...



Cum de mai sta Pamantul si ne rabda,

Nedespicandu-se sub talpa de noroi,

Caci am calcat sfintenia in picioare

In numele pacatului din noi…



Si am strigat ca-i greu si oprimare

Ca jugul celor mari e foc si scrum,

Dar fost-am noi mai buni unii cu altii,

Cu cel slabit si prabusit pe drum?



In omul pamantesc, da, e durere,

Dar nu nascuta-n lantul altui om,

Ci fiecare-si este scriitorul

Al propriei sale crunte tragedii.



Cat timp vom ratacii printre iluzii

Cu pasii avantati catre nimic,

Vom umple file de istorie amara

Cu vieti de neghini fara sens…

…………………………………….

De ce ne mai iubesti cand totu-i ura?

Si ne hranim cu suferinta altuia

Iar viata noastra isi gaseste farmec

Cand sufletul il manuim ca pe-o nuia…



Mai e putin, tacerea se v-asterne,

Clepsidra timpului se va goli,

Nimic din framantarea zilei astea

Nu va fi in gand, chiar de am vrea.

……………………………………

Ce-i omul sa te gandesti la el?

Farama!

Nascut nu doar din lantul unei lumii,

Ci azi nascut din sangele Iubirii,

Prin el devine iarasi fiul Tau!