Poezie În Ziua Necazului

În ziua necazului, Dumnezeu să te asculte

Şi al Lui Nume, pe tine să te ocrotească

De sus, din locul Lui, ajutor îţi va trimite

Pe Duhul Său Cel Sfânt, ca să te ocrotească.



Odihnă n-ai, dar nu ştii pentru ce

În inimă tu azi, bucurie, nu mai simţi

Ai multe de făcut şi timpul nu-ţi ajunge

Şi când ai terminat, nu ştii cine mai eşti şi uiţi,



C-ai vrea, ca ziua, să nu se mai sfârşească

Şi timpul nu-ţi ajunge, să pui totul la punct

Tare-ai mai vrea, averile să-ţi crească

Aşa, te simţi tu mare şi puternic pe pământ.



Ai sufletu-ncărcat şi inima, de pizmă-ţi este plină

Atît de multe ai făcut, dar nu eşti mulţumit

Ai vrea ca-n viitor, în timpul, care o să vină

Văitându-te, tu să te lauzi:,,Oh, cât am chinuit



-Am adunat averi şi mi-am făcut palate

Şi am născut copii şi case lor le-am construit

Am tras din greu şi am muncit şi zi şi noapte

La multe-am renunţat şi m-am îmbogăţit."



Dar n-ai gândit, că bogăţia, vine de la Dumnezeu

Cinstea, slava şi onoarea, doar de la El îţi vine

Nimic n-ai câştigat, prin meritul şi prin efortul tău

Ce-ai adunat, ce-ai dobândit, nu ţi se cuvine.



Ce folos, c-ai învăţat şi multe lucruri ai văzut

O viaţă ai lucrat şi-atât de multe-ai dobândit

Ţi-ai adunat comori şi ai făcut ce ţi-a plăcut

Dar... punga ţi-era strânsă şi pe sărac n-ai miluit.



La cel ce era însetat, o cană de-apă, nu i-ai dat

La cel flămând, tu ni i-ai dat un colţ de pâine

Pe cel ce era ostenit, pe scaun nu l-ai aşezat

Totdeauna ,te-ai gândit, la ce-i al tău şi doar la tine.



Tu n-ai văzut, că viaţa, e frumoasă şi fără de averi!

Că noaptea e întunecoasă dar ziua-i plină de lumină!

Ce uşor tu poţi să mergi, chiar dacă porţi poveri!

Şi ştii acum ce-nseamnă, o inimă, de bucurie plină.



Pe omul plin de slăbiciune, tu nu l-ai ajutat

Pe cel bolnav, n-ai ştiut cum, deci nu l-ai vindecat

Pe cel, care era pierdut, tu nu l-ai căutat

Iar cel căzut în drum, cum era, aşa l-ai şi lăsat.



Dar schimbă-te acum, nu sta nepăsător

Arată bunătate şi mâna ţi-o întinde

Celui slab, neputincios, tu să-i vii în ajutor

Celui ce merge-anevoios, întinde-i braţele şi-l prinde.



Fii bucuros de oaspeţi, cu drag tu îi primeşte

Deschide uşa casei tale şi bunătăţi, pune pe masă

Să intre orşicine, pe toţi la fel, tu îi cinsteşte

Cuvinte bune şi plăcute, din gura ta să iasă.



Deschide uşa inimii şi ÎL primeşte pe Isus

Prin ale tale fapte, să faci, ca viaţa ta să fie

La fel cu-a Celui, care, Dumnezeu ni la trimis

Ca să ne poarte-n slavă, spre-a Sa Împărăţie.



Învaţă de la El şi ia un bun exemplu

Şi-ncrede-te-n Acela care cu drag El te-a creat

Cel care-I pentru noi, un Adăpost, un Templu

Şi care, Sfânta-I Viaţă, pentru noi şi-a dat.



Amin