Poezie Totul in viata-i, cu putiinta

Totul in viata-i, cu putiinta





Totul in viata-i cu putiinta

Si multe, se pot intimpla

Secretul, e s-avem, credinta

Si orice, se poate rezolva



Credinta, este o taina mare

E un adevarat, mister

Cel care-n inima, o are

Ochii-si indreapta, catre cer



Acolo, e Mantuitorul

Ce din iubire, s-a jertfit

Pe El, ni L-a dat,Creatorul

Moartea a ales, mult ne-a iubit



Dar, ce-am fii fost fare iubire

Si fara jertfa, de pe cruce ?

Si fara a Sa, daruire

Ce-am fii facut, unde ne-am duce ?



Iar de noi, ce s-ar fii ales

Ce-am fii facut, in neputiinta ?

Roadele, nu le-am fii cules

Daca n-am fii avut, credinta



Umblam pe drumuri, ratacind

Si fara rost, am fii trait

Eram pierduti, tot cautind

Intr-un tirziu, am fii murit



Si-am fii murit, pe vesnicie

De Isus, nu ne-ar fii fost, dat

Si in pustiu si-n saracie

Inima, ni s-ar fii-necat



N-am fii aflat, ce e iubirea

Si milostenia si cainta

N-am fii stiut ca Nemurirea

Ne va acapara, vointa



Vointa, Isus ne-o conduce

Prin El, gasim, drumul cel bun

Cu El, la ceruri ne vom duce

Cu cei ce aud si se supun



Ajung sa vada Nemurirea

Prin fapte si multa iubire

Tinta lor este Mantuirea

Si vor sa aibe, fericire



De-ar fii sa ni se ceara, viata

Pentru credinta in Isus

Nicicind, sa nu ne-ntoarcem fata

Ca orice-am face, nu-i de ajuns



Pentru a Lui nume, sa murim

Daca El, asta ne va cere

Si atunci, cu El, o sa traim

Parte-o sa avem de Inviere



O Inviere, ce va tine

Cit Universul, va traii

Poate sa o aibe, orisicine

Cu Cel ce sta in Vesnicii.



amin