Poezie Aidoma zice Domnul

Aidoma zice Domnul, Dumnezeul Prea-Înalt,

Că va fi și la venirea, Celui Binecuvântat,

Ca-n Sodoma și Gomora, pân-la culme vor ajunge,

Până sus în cer la Domnul, plângerile vor ajunge.



Căci pământul sa stricat, la păcat toți sau de-dat,

Și trăiesc în desfrânare, azi pe față-n ziua mare,

Oameni vor face tot, ca și pe vremea lui Lot,

Vor trăi în desfrânare, și mare destrăbălare.



Ne-nfrânați, ne-îmblânziți, vor trăi-n vremea din urmă,

Și ce mulți amăgitori, se vor strecura prin turmă,

Dar acei ce vor sta treji, ei vor fi mereu viteji,

Și vor fi biruitori, cei ce sunt ascultători.



Aidoma, aidoma ia aminte azi pământ,

Căci din cer vorbește Domnul, prin cutremur de pământ,

Pregătește-te tărână, astăzi până mai ai glas,

Și mai strigă către Domnul, căci puțin a mai rămas.



Vai stricată-i omenirea, ca-nainte de Potop,

Când badjocureau venirea, apelor ce-au distrus tot,

Vai pământ se-aude-n zare, strigăte de disperare,

Când pe norul Glorios, se va arăta Hristos.



Vaite și chinuri grele, peste Lume va veni,

Când Hristos la cer, la Domnul, Biserica Își va răpi,

Tu ce azi mai zici că ai, timp ca să te pocăiești,

Ție nu-ți răsună Glasul, vremi să te pocăiești?



Nu mai amâna o clipă, nu mai sta pe gânduri dus,

Nu auzi că azi te cheamă, glasul blândului Isus,

O ce mare fericire pentru tine prieten drag,

Dacă-L vei primi pe Domnul, El să-ți fie Tată drag.



Vino azi în Arca sfântă, El e marele Vapor,

Ce va înălța spre Stele, pe salvați din popor,

El pe mine ma chemat, și azi sunt un om salvat,

Căci e har și îndurare, Mântuirea-n dar mi-a dat.



Pe mine când ma chemat, Dumnezeul Prea-Înalt,

Eram un bulgăr de țărână, un pământ pietros uscat,

Și în marea-I îndurare, El cu milă ma privit,

Iar din ochii Lui au curs, lacrimi findcă ma iubit.



Am simțit cum calde lacrimi, pe pământul secetos,

În-muiau încet pământul, ce era așa pietros,

Și cu multă duioșie, și din milă, mare har,

A născut din nou la viață, pe un păcătos fugar.



Lacrimile din grădina, unde Domnul meu a plâns,

A udat din nou țărâna, și la viață ma adus,

Pentru tot păcatul Lumi, a băut întreg paharul,

Și la Viață a adus, multă omenire Harul.



Vino ca să scapi de focul, ce va arde-ntreg pământ,

Și să fi pe veci cu Domnul, în Ierusalimul sfânt,

Până Ușa e deschisă, a gigantului Vapor,

Ce se va-nălța spre stele, cu salvați din Sion.



Vor dori atuncea moartea, și ce mulți vor căuta,

Ca să scape de urgia ce Cuvântul pre-vestea,

Vor striga din chinuri grele, cei-ce stau ne-păsători,

Când vedea-vor către nor, zbor de porumbei în stol.



Aidoma, aidoma mai răsună sfântul Glas,

Ce cheamă la mântuire, oile ce-au mai rămas,

El te strigă căci te vrea, ca să urci în barca Sa,

Căci în curând va suna, Arhanghelul cu Trâmbița.



Amin