Poezie Micuţa Furnică

Iubirea e nemărginită

Şi distanţa foarte mare

Dintre, un om şi o furnică

Dintre-un Titan şi-o muritoare.



Titanu-i veşnic, e etern

Eu sunt numai furnică

El este sus, eu sunt peren

El e viteaz, iar eu simt frică.



Eu sunt fiinţă muritoare

Iar el, din ce în ce, mai cunoscut

Nu voi ajunge scriitoare

Voi fi, un cineva, necunoscut.



Vedeam cuvintele înşiruite

Cu măiestrie împletite

Mă minunam, cât sunt de iscusite

De elegante şi distinse.



Vedeam distanţ-aceea mare

Dintre un om şi o furnică

Şi mă-ntrebam, când Doamne oare

Voi fi şi eu aşa? Adică,



cu vorbe bine întocmite

În stilu-acela elegant

Să scriu, mai frumos ca înainte

Ca să se vadă-al Tău talant.

.......................................................



Îţi mulţumesc Doamne iubit

Că-n graba mare ai venit

Şi Tu nu ai îngăduit

Ca să rămân un rătăcit.



Aste dorinţe sunt deşarte

Şi totul e deşertăciune

Sunt copilul Tău şi nu se poate

Să îmi doresc......,,deşertăciune".



Măi bine să rămân furnică

Şi să lucrez doar pentru Tine

Slujind, cu puterea mea cea mică

Mângâind, bucurând şi făcând bine.



Şi în Iubirea Ta nemăginită

În Harul Tău nemăsurat

Vin înaintea Ta, eu, micuţa Ta furnică

Strigând: DOMNUL FIE LĂUDAT.



Amin

17.oct.2011 Firenze