Poezie Sînt Păcătos

Un cui în palma lui Isus

Am fost şi sînt prea mult şi eu

Cînd mie ruşine şi n-am spus

Celor din jur de Dumnezeu.



Am fost şi sînt de multe ori

Un bici cu plumb ce Îl lovesc

Cînd neînfrînat sînt adeseori

Şi ce e nepermis, poftesc.



Burete plin cu-oţet amar

La gura Domnului eu duc

Pentru-ai mei fraţi, sînt un calvar

Cînd îi bîrfesc şi-ocări arunc.



Cu suliţa-L împung din nou

Cînd e flămînd eu Îl alung

Gonind pe-un drum, din rău în rău

Nu lupt, nu-ncerc creştin s-ajung.



Cununi de spini înfing mereu

Cînd nu-L iubesc eu pe Cristos

Să crezi, e un singur Dumnezeu

Fii bun, trăieşte-ţi viaţa cu folos.



De-atîtea ori te-am pălmuit Isuse bun

Cînd uit să fac tot ce la alţii spun

E mai uşor a cere, a pretinde, a vorbi

Decît tot, ce e scris a-nfăptui.



De-atîtea ori Isus te-am răstignit

Cînd năvălit-a gîndul rău, chiar dacă n-am vorbit

De multe ori am rîs la cel ce m-a jignit

Dar inima, nu a uitat de tot, nu a iubit.



Jignirile-au rămas, ca suliţele grele

Dar Tu n-ai zis nimic la greşurile mele

Propusumi-am de-atîtea ori să fiu m-ai bun

Constat că iar greşesc; nu fac ceea ce spun.



Mă recunosc şi plîng, păcatul meu e mare

Eu sînt un vierme, sînt un păcătos

Iar trupu-acesta care e din carne

Mă trage tot mereu în jos.



La fel ca şi tîlharul, azi Îţi cer iertare

Mă recunosc micuţ, dar Tu Isus eşti mare

Tu n-ai respins pe nimeni niciodată

Sînt păcătos, Te rog mă iartă Tată.



Mă spală, mă sfinţeşte în sfînt Sîngele Tău

Ridică-mă în braţe ca pe copilul Tău

Pe stînca ce n-ajung, Isuse Tu mă pune

Fă-mă pe veci al Tău,în vorbe, fapte bune.



Ia-mă cu Tine şi du-mă de mînă

Mă poartă în vîltoarea, vieţii de jos

Ca doi îndrăgostiţi, călătorind împreună

Eşti dragostea mea, Tu al meu Cristos.



Amin

18.oct.2011 Dicomano