Poezie Minune, Har tulburator

MINUNE, HAR TULBURATOR





Minune, har tulburator!

al mangaierii glas!

L-ai mantuit, bolnav de dor,

pe orbul din pripas.



In har am duh infricosat

si-s slobod, nu ma tem;

O, dar, ce m-ai nascut bogat

cand dat-am sa te chem!



Primejdii, truda, gand pustiu

'napoia mea,- n zadar;

Caci, ocrotit de har, sunt viu,

si-acasa traiesc iar.



Liman de pace-n Domnul am,

Cuvantu-I mi-e chezas;

In EL tin Pavaza si Hram,

Sortit, cat sunt, slujbas.



Iar cand, cu trupul greu si frant,

Voi trece la soroc,

Senin, sub acoperamant,

Gasi-voi sfantul loc.



Si glod, si soare laolalt'

S-or mistui curand;

Chemat de Domnul din inalt,

Voi fi cu EL oricand.



'Nainte-I evi de-om fi mereu,

Drept ingeri aurii,

Ca-n viata, slavi Lui Dumnezeu

Canta-vom, vesnicii.



AMIN