Poezie Sa ii iubim pe cei, cu aripile frinte

Sa ii iubim pe cei, cu aripile frinte





Sa ii iubim pe cei, cu aripile frinte

Pe acei ce-n viata au avut necaz

Care-n cercarea, greu pot sa o uite

Si jugul greu, l-au dus pe al lor grumaz



Sa plingem cu acei ce-au suferit

Cind ce-au avut vital, ei au pierdut

Cind frumusetea vietii, a pierit

Cind mintea, trupul, toate i-au durut



Lacrimi amare cu ei sa varsam

Si sa-ntelegem, a lor tragedie

Un licar, de iubire, sa le dam

Si de putem, un strop, de bucurie



Prin vorbe bune, sa-i incurajam

Alaturi, sa le fim de avem credinta

Prezenta lor, sa nu o neglijam

De noi, nevoie au, spre biruinta



Isus, ne invata si mereu, ne-a spus

Pe cel de linga noi sa il iubim

Nicicind, nu vom ajunge la cer sus

Daca porunca, Ii nesocotim



Asa cum viata pentru noi si-a dat

Asteapta, sa ne vada in Lucrare

Cum dragostea Lui, noi am capatat

Ne cere ca sa fim si noi, in stare



Sa fim alaturi de cei in necaz

Si nu ca o pedeapsa, sa privim

Ca lacrimi grele si pe al nost, obraz

Sa curga, ar fii putut, sa suferim



Ei, cu nimic, nu-s mai prejos, ca noi

Si nici decum, n-au mai multe pacate

Exemplul bun, sa nu vedem, in noi

Numai Isus Cristos, e sfint in toate



Sunt fratii nostrii, si-s greu incercati

Dar, si noi, am putea, ca ei sa fim

Iar Domnul nost, ne cere buni, curati

Cu ei, in viata, alaturi sa pasim



Daca suntem sotii, sa intelegem

Ca la ai nosti copii, ei le sunt, tati

Sa-i ridicam de jos, cu ei sa mergem

La cer de Isus, suntem, asteptati



Iar daca, soti suntem, acea de linga noi

E soata, ce copiii, ne-a nascut

Iar la Isus, doar numai cite doi

Asta a spus Isus, si ne-a cerut



Unul pe altul, ca sa ne iubim

Asa cum ne-a iubit, Isus Cristos

De ajungem la necaz, sa nu fugim

Chiar daca drumul, este greu, spinos



Putere, de la El, vom capata

Pe cel de linga noi, sa-l ajutam

Cununa Vietii-n dar vom cistiga

Porunca Lui, daca o ascultam.



amin