Poezie Pe-aripele gândirii...

Pe-aripele gândirii...



Pe-aripele gândirii-n versuri

Copil fiind, mi-aduc aminte,

Când poveşti, basme, eresuri,

Îmi încântau gingaşa minte

Pe culmi de visuri, tot nainte,

Cu fel de fel, de înţelesuri.



Şi-astfel, trecut-au anii, lini,

Pe-al timpului răboj marcând

Ampenta lor de farmec plini,

În timp ce zilnic eu crescând

Puneam în minte-acumulând

Vagi lucruri din întunecimi.



Când peste poveşti şi basme

Şi peste captivante eresuri,

Cu-a lor mistere şi fantasme

S-au aşezat şi-alte-nţelesuri

Prin orizonturi noi şi crezuri,

Mintea-a tresărit de spasme.



Au fost spasme-ale disperării

Prin care starea mea firească

Se răscula, contra orientării,

Altfel decât cea copilărească,

Vrând inima să nu primească

Vestea cea scumpă a salvării.



Prin vârstă fiind fragil la minte

Ca un copil m-aflam gândind,

Şi despre-acele lucruri sfinte

Când venea vorba, amintind

Că ne-a salvat Hristos murind,

Îmi atrăgeau, luarea aminte.



Şi Planul cel de răscumpărare,

Şi vestea bună-n Duhul Sfânt,

Mi-au luminat a mea cărare

Cu alt ideal pe-acest pământ:

Să intru-n Noul Legământ,

Prin dragostea-I mântuitoare.



Şi-astfel, aflat-am mântuirea

Suind pe trepte-n consacrare,

Căci Domnul mi-a dat izbăvirea

Din lumea aceasta muritoare

Prin viaţa Lui cea jertfitoare,

Ca-n veci să am neprihănirea.



Flavius Laurian Duverna

18 octombrie 2011