Poezie Paiul și bârna (2)

Paiul si barna



Un pai si-o barna se-ntalnira

Mergeau alaturi pe-o carare

Dar nu stiau care-i mai mare.

Si drumul le parea usor,

Ca doar aveau un purtator.

Se-opresc cei doi si se privira,

Apoi se-ntreaba si se mira :

« Vai ce-i cu tine fratioare ?



De cand porti paiu-n ochi, ma mir

Ca nu te doare, cum mai poti ?

Dar hai, de ce sa stie toti

Mai bine lasa-ma sa-l scot

Ca am mai scos, nu crezi ca pot ?”

Si amandoi asa-si vorbira

Si-ncet, incet se invoira

Si s-au oprit putin pe loc

Sa se ajute reciproc.



Incearca ei paiul sa-l prinda

Isi pun in fata o oglinda

Si paiul ce parea un fir.

Mirarea-ncepe sa-i cuprinda,

Nu vreau mai multe sa insir.

Ci doar, cand au privit oglinda

Paiul cel mic, era cat grinda.



Si-au plans cei doi si ochii lor

Cu lacrimi calde si-i spalara

Se uita in oglinda iara

Cuprinsi de-o teama, de-un fior

Se mira, cum, din ochii lor !

E barna care-o vad afara ?



Cand vrei sa-ncerci sa scoti vre-un pai

Spunea Isus : tu fa mai bine

Si uita-te intai la tine

Si la exemplul care-l dai

La barna ta, mai bine stai

Si-ndreapta-te intai pe tine.



Prosterne-te cu umilinta

Cu o adanca pocainta

Si spala-ti ochii asa plangand

Si cugetul si orice gand

Altfel, va fi cu neputinta

Ca pe vre-un frate de credinta

Pe care il vezi schiopatand

Sa-l chemi sa intre iar in rand.



Nu cauta sa vezi vre-un pai

Nicicand la fratii de credinta

Mai bine plange cu cainta

Indeamna-i catre pocainta

Tu cheama-ti fratii catre rai,

Cu ei in rugaciune stai

E cea mai mare biruinta.



AMIN

N. BEC