Poezie Neghina (1)

Neghina



Nu le venea nicicum sa creada

De unde a putut sa cada ?

Chemam stapanul ca sa vada

De unde-i asta, cum se poate ?

Isi ziceau robii, o vom scoate.



Privesc la holda si suspina :

Stapane, nu suntem de vina !

De unde a iesit neghina ?

Ca doar noi stim ca tu-n hambar

Ai numai grau ales de har.



« Eu stiu ca nu sunteti de vina »

Stapanu-i mangaie si-alina

« Cand voi dormeati sau stati la cina

Vrajmasu-atunci a aruncat

Neghina si-apoi a plecat. »



« O, da-ne voie si indata

Pe planta asta necurata

O vom salta din radacina

Nu vrem vecinii ca sa vina

Sa vada ca avem neghina. »



« O, nu ! Lasati-le, le zice

Ca s-ar putea si ceva spice

La radacina sa se strice.

La seceris intaia data

Neghina va fi adunata

Legata si-n foc aruncata.



Ia bine seama scump amice

Ca nu-i deajuns ca intre spice

Tu-ti traiesti viata cum se zice

De nu esti sare si lumina

Tu nu esti grau, ci esti neghina.



La seceris in toi de vara

Cand ingerii au sa apara

S-arunce-n focul de afara

Neghina, tu, tu esti de vina

Ca n-ai fost grau, ci-ai fost neghina.



Amin