Poezie Fiului mare

Fiului mare



De multa vreme tot aleg

Cuvinte pentru fiul mare

Si-l rog ca sa-mi dea ascultare

« Am incercat sa te-nteleg

Sa aflu adevaru-ntreg

De ce atata suparare ?



Ai stat acasa ne-ncetat

Si n-ai plecat ratacitor

Dar ai simtit vre-un fior

De fratele care-a plecat

Si dorul nu te-a macinat

Sa-l intalnesti iar in pridvor ?



Ca e pierdut, fara destin,

Te-ai mai gandit candva la el ?

Asa, ca tatal tau la fel

Cand ratacea pe drum strain

Ai scos vreodata un suspin

Si pentru el ?



Si cand la masa-mbelsugata

Stateai, dar mai era un loc

Sau la caldura, langa foc,

Nu ai simtit asa vreodata

Suspinul inimii de tata

Si dorul ce-l ardea cu foc ?



Cand tatal te privea cu drag,

E-asa de trist acum sa-i spui

Ca-i fost ca rob in casa lui,

Desi i-ai stat mereu in prag,

Cu gandul tau erai pribeag

Si nu ai spus-o nimanui.



Nu vezi ca inima-i ranesti

Cu supararea ta adanca ,

Cu inima ca si o stanca ?

Zadarnic la ogor trudesti,

Cand fratele nu ti-l iubesti !

Intoarce-te, se poate inca !



Tot ce-ai facut e pret de ciob

Chiar daca spui ca ai trudit

Si-averea nu i-ai risipit.

Ai strans recolta bob cu bob,

Dar nu cu drag, ci ca un rob,

Deacea esti nefericit !



Zadarnic dar, te-ai prefacut

Sa creada toti ce bun esti tu !

Dar azi, ai dovedit ca nu.

Daca erai, te-ar fi durut

Si ai fi plans de ce-a facut

L-ai fi iertat acum si tu !



Ai vrut sa creada toti ca esti

Copil de casa, credincios,

Cu prietenii ascunse-n dos.

Degeaba dar te amagesti

Ce bine-ar fi sa te privesti

Ca esti la fel de pacatos !



Ma-ntreb si nu stiu ce sa spun ?

Azi cand sa-ntors fratele tau

De ce-l privesti cu ochiul rau ?

N-ai vrea sa fi, as vrea sa-ti spun

La fel ca tatal tau de bun ?

Ca doar tu porti numele sau !



Sa stii ca sunt profund mahnit :

Sa-ti mustri tatal e prea mult !

Ma ingrozesc cand te ascult

Sa-l mustri, pentru c-a primit

Pe fiul ce-a fost ratacit

Ce l-a dorit atat de mult ?



O, vino-ncearca sa-ti unesti

Si vocea ta cu cantul lor

Patruns de-al dragostei fior

Sa-l strangi la piept si sa-l iubesti

Trecutul sa nu-i amintesti

O, fa-o azi cat mai cu zor !



E vremea ca sa vi in casa

In casa doar e bucurie

La masa si la partasie

Cu fratele iertat de Tata.

Asa, asa, va fi odata

In vesnica imparatie.

Nicolae Bec – Portland, OR, USA.