Poezie Scrisoare catre Dima

Scrisoare catre Dima



Frate Dima indraznesc sa iti scriu ce am in gand

Ca nu pot uita de-atuncea, cand noi ne rugam plangand

Sau cantam de bucurie, intarindu-ne-n credinta

Tot mai alipiti de Domnul, chiar trecand prin suferinta.



Cum, alaturea de Pavel am rabdat chiar prigonirea

De la neamuri si iudei, cand le vesteam mantuirea.

Ai putut sa uiti tu, Dima, cum in dragostea dintai

Ca si mine ai jurat, ca tu neclintit ramai ?



Si ca nu va fi in stare nimic ca sa te desparta

De dragostea lui Hristos ? Dima draga, dar ma iarta,

Sunt asa de intristat mi-a ajuns si mie stirea

Ca de-acum faci altceva, numai vestesti mantuirea.



Mi-amitesc cum altadata, precum scrie, eram una

Si nu ma impac cu gandul sa te pierd pe totdeauna.

Mi-am luat asa ‘ndrazneala si te intreb frate iubit

Spune-mi, de cand ai plecat, spune-mi, mai esti fericit ?



Cum a putut sa te prinda dragostea asa de lume,

Ce chemari te-nduplecara si, ce ti-au promis anume ?

Ce onore si ce slava, ce cununa ti-au promis

Cand ai parasit pe Pavel si in taina te-ai decis ?



Vei mai auzi tu oare, « bine, vino sluga buna »

Atunci cand biruitorii, vor primii pe cap cununa ?

Ce alegere gresita, sortii tu i-ai aruncat,

Pentru dragostea de lume, te-ai racit si te-ai schimbat.



Pavel, va primi cununa, ce-n veci nu s-a vestejii,

C-a luptat lupta cea buna, insa tu, ce vei primi ?

Nu ai vrea, as vrea sa-ti spun, sa te-ntorci iar inapoi

Cu adanca pocainta ? Te vom sprijinii si noi.



Alte stiri n-am despre tine, de la Pavel am aflat

Cand ne-a scris intr-o scrisoare, doar ca Dima a plecat.

Ne-a mai scris intr-o scrisoare, despre acei care zidesc

Si ca uni-n loc de aur, lemn si paie folosesc.



Fiecare sa i-a seama, ne-a scris el, ca intr-o zi

Lucrarea fiecaruia, focul, o va dovedi.

Si daca lucrarea arde, isi va pierde rasplatirea

Si de-am inteles eu bine, insa, nu si mantuirea.



Ma gandesc la toate-cestea, c-asa scrie-n acel loc

Despre unii c-au sa fie, mantuiti, dar ca prin foc.

Stii si tu cum primi Tatal iar pe fiul ratacit

Chiar si dupa ce averea si partea si-a risipit.



Si pe Petru care-odata, de Hristos s-a lepadat

Iar daca s-a’ntors cu lacrimi si cainta a fost iertat.

Nu ai vrea sa faci ca Petru, crezi ca nu vei fi primit ?

Tu sti cazul din Corint, cata hula s-a pornit !



Noi credeam ca niciodata un pacat atat de greu

Nu va mai primii iertare, insa Pavel, dragul meu

Dupa ‘ntelepciunea data, cat si dupa harul dat

Cand i-a vazut pocainta a zis sa fie iertat.



Binenteles, ca insul, plange- asa precum plangea

David, dupa ce Natan, l-a mustrat de fapta sa.

Te rog cantareste bine, Dumnezeu e bun si drept,

Insa-mi pare rau de tine, te iubesc si te astept.

Un frate care te iubeste !



Amin.

Nicolae Bec, Portanld, OR.(Dec. 2008)