Poezie E de-ajuns

E de-ajuns



E de-ajuns să ţii deschisă

Uşa sufletului tău

Şi dorinţa nepermisă

Ţi-o va strecura cel rău.



Multe-nchipuiri deşarte

Ţi s-or cuibări în gând

Că ispita nu-i departe,

Ea pândeşte orişicând.



E de-ajuns să stai o dată

Să priveşti la ce-i murdar

Şi nu-ţi va mai fi curată

Haina cea primită-n dar.



E de-ajuns să laşi deoparte

Biblia, cuvântul sfânt

Şi-ndeletniciri deşarte

Te vor pune la pământ.



E de-ajuns de rugăciune

Să fii mult prea obosit

Şi deprinderile bune

Dintr-o dată s-au topit.



E de-ajuns să mergi odată

Să stai la sfat cu cei răi

Şi s-o stinge dintr-o dată

Dragostea din ochii tăi.



E de-ajuns măcar odată

Să săvârşeşti un păcat

Şi la dreapta judecată

Ai verdictul: „Vinovat!”



Însă-i de ajuns jertfirea

Domnului Isus Hristos

Pentru-a primi mântuirea

Ca tâlharul păcătos.



Dacă vii cu pocăinţă

Şi te pleci sub crucea Sa

Vei fi iertat prin credinţă,

Vei primi graţia Sa.



Nu-i de-ajuns o veşnicie

S-o petreci în ceruri sus,

Să priveşti cu bucurie

Frumuseţea lui Isus.