Poezie Eu, Smerit şi Păcătos

Tu, acel ce te-ai urcat pe "înălţime"

Privind cu mult dispreţ la lume

Văzut-ai doar pe alţii blasfemând

Chiar şi înjurii aducând

Celui ce poartă un Sfânt Nume.



La toţi ceilalţii tu vezi bârna

La tine e numai lumina

Toţi sunt de lut, sunt de pământ

Sunt un nimic, o frunză-n vânt

Iar tu eşti "cineva", eşti "spuma".



Isus Cristos venit-a-n lume

Desigur numai pentru tine

A auzit când L-ai chemat

Şi ţi-a răspuns când L-ai strigat

Ai spus oricând, la orişicine,



Că Dumnezeu pe tin' te-ascultă

Căci vorba ta din Rai e ruptă

Pe Duhul Sfânt ţie ţi-a dat

Şi Harul tot ţi la turnat

Şi aurită-i gura ta şi sfântă.



Dar Dumnezeu e minunat

Domnul fie lăudat.

El şi peste mine-ntinde

Mâna Sfântă, să alunge

Duhul rău şi-nveninat;



Cel plin de ură şi mîndrie

Altu-n veci ca el nu îe

Eu, smerit şi păcătos

Mă-nchin Domnului Cristos

Lângă mine-n veci să fie.



Să priveasă, să Se uite

Să mă-ndrume, să m-ajute

El să-mi fie Scut, Scăpare

Tot El ,Barcă de Salvare

Râu de Binecuvântare

Daruri Sfinte, cât mai multe.



Amin

15.oct.2011 Firenze