Poezie Robul iertat

Robul iertat



« Sa vina robii sa plateasca

Sa se-ntregeasca visteria !”

Si peste toata-mparatia

Da vestea sa se raspandesca

Si teama incepe ca sa cresca

Ca, cei mai grea, ca datoria ?



Si rand, pe rand satrapii cheama

Pe cei inscrisi in evidenta

Ca legea-i fara indulgenta

Ii vezi pe robi cuprinsi de teama

Caci imparatul care-i cheama

E greu sa-I intri in prezenta.



C-o colosala datorie,

E -adus un rob, cu fata strearsa.

Avea cativa copii acasa

Ingrijorati si o sotie

Ca vor ajunge in robie

Si despartiti si fara casa.



Si chiar asa suna-n sentinta.

Soldatii si sosesc indata

Caci datoria adunata

Ce-i drept, era cu neputinta

De-ar fi avut orice vointa

Ca s-o plateasca vreodata.



Il prind fiori, dar ce sa faca?

De-acum sunt rob, pentru vecie !

Fara copii, fara sotie,

In pieptu-i plansul se ineaca

Se prabuseste, se apleaca,

Isi simte trupul ca de glie.



Deodata, far- sa se gandeasca

Se-opreste, cere o amanare

Desi stia ca nu-i in stare

Vreodata suma s-o plateasca.

Dar el, incearca sa cerseasca

De la-mparatul indurare.



Si, plin de mila, imparatul

Ii iarta toata datoria.

E mult prea mare bucuria

Se-nsenineaza, parca-I altul

Si, multumindu-I la-mparatul

Pleca, punandu-si palaria.



Saltand asa de bucurie

C-a fost iertat de zecemii

Pe drum deodata intalnii

Unul, ce-avea o datorie

La el, de-o suta nu omie

Si deodata-l si opri.



L-a prins de gat cu-n versunare

Ca sa-i plateasca datoria,

Uita de toata bucuria

De datoria lui, cea mare

Iertata, ci cu razbunare

Cerea s-achite datoria.



- «Ingaduieste-mi fratiore

Si-ti voi plati cum se cuvine ! »

- « Dar ce crezi, ca te joci cu mine ? »

L-a dus de-ndata la inchisoare.

Sa stea acolo ca nu-l doare

De altul, ci numai de sine.



Deodata, insa vestea vine

La imparat, ca robii-au spus

Si-l cheama iarasi pe supus.

-« Eu te-am iertat de tot stii bine !

Caci au avut mila de tine

Dar tu, in temnita l-ai pus.



Nu se cadea sa-ti fie mila

Cum am avut si eu de tine ?

Dar nu ti-a fost deloc rusine

Prin comportarea ta ostila

Nu meriti de la nimeni mila.

Nu vei primii nici de la mine.



Asa intr-o zi, cerescul Tata

Va face celor ce nu pot

Sa ierte si sa uite tot.

Precum si noi am fost odata

Iertati de vina noastra, toata,

De Domnul nostru Savaot.

Voi robii, la care datoria

S-a stans cu zecile de mii

De vreti iertare a primii,

Iertati si voi, si bucuria

Iertarii, toata vesnicia,

O ve-ti gusta si-o veti trai !

AMIN

Nicolae Bec, Portland, OR.