Poezie Casa mea din tunel....

Casa mea din tunel este intunecoasa,

aer putin...

si astazi am descoperit

ca rezerva de oxigen

aproape ca sa terminat.





Am incetat de mult sa mai numar,

lungile zile-nopti,

sau ceasurile intunecoase

care aluneca spretrecut.

si,impiedicandu-ma de peretii meiu de piatra,

imi dau seama ca

numai am mult .





Daca as putea fi macar sungura-

doar eu si cu mine,

ar fi imposibil sa pot supravetui;

Mi-as putea economisi oxigenul

Si,izolata de lume

As putea fi libera .





Dar sunt si altii aici-

Impreuna sau separat.

Si,eu pe jumatate frenetici

Injunghie intunericul cu gemetele lor

Si fara sa-si dea seama





Uneori,imi place sa umblu in somn,

Masurandu-mi drumul spre capatul intunericului,

Cu ambele maini intinse pe peretele rece de piatra.

Uneori fac un salt mare inainte

Inebunita de speranta

M-am trezit in sfarsit !

Dar apoi ,nu pot....

Efectiv nu pot....

Mi se termina ,

Resursa de oxigen......