Poezie Apriga e lupta

Aprigă e lupta



Aprigă e lupta care

Se dă între duh şi fire

Şi o ducem fiecare

Căci primit-am mântuire



Insă firea pământească

Rea şi neascultătoare

Trebuie s-o răstignească

Sus pe cruce, fiecare.



Ea nu vrea nicicum să moară,

Ci în noi ades se zbate

Să ne tragă iar afară

În mizerii si pacate.



Însă Duhul Sfânt ne-ndeamnă

Să fim morţi pentru păcat

Să te naşti din nou înseamnă

Că vei trăi necurmat



În credinţă şi-ascultare,

Să fii om nou în Hristos,

Să cunoşti a Sa-ndurare

Şi să-l urmezi bucuros.



Iar cînd gânduri de păcate

Vor să vină-n mintea ta

Tu să le alungi pe toate,

Nicicum nu le vei lăsa



Să devină iar stăpâne,

Libertatea să ţi-o ia.

Plin de pace vei rămâne

Că Hristos te-o ajuta.



Biruinţa-i câstigată!

A-nviat Domnul Hristos!

Să nu te temi niciodată

Ci să fii victorios!



El paşeste înainte

Cât de greu drumul ar fi.

Mergând pe urmele-i sfinte

Nu te vei mai rătăci.



Ţine-mă, Doamne ,de mână

Vreau si eu a te ruga

Si în inima-mi, stăpână

Fie veşnic voia Ta!



Vreau ca Tu să faci din mine

Un om sfânt, cu totul nou,

Să trăiesc doar pentru Tine,

Să oglindesc chipul Tău.



Iar când voi fi la răscruce

Gata a mă clătina,

Eu să răstignesc pe cruce

Lângă Tine, firea mea.



Să domneşti doar Tu în mine

Să-mi fii scut si adăpost

Să mă conduci înspre bine,

Dând vieţii mele rost.