Poezie Pace,iubire si iertare

Pace,iubire şi iertare







Vorbim de pace şi pace nu-i, şi de iubire noi vorbim adesea, şi nici iubirea nu-i,

Unde s-au dus, şi unde sunt? Au fost odat aicea între noi, şi am gustat din ele.

Unde s-au dus, şi unde sunt? Această întrebare răsună astăzi între noi.

Mă plec şi azi naintea Ta Părinte,în zori de zi eu vin să stăm de vorbă,

Te rog mă iartă şi ajută,m-ajută ca să înţeleg şi să pricep acestea.

Înţelepciune cer,pricepere acuma de la Tine,doresc ca să pricep şi să-nţeleg.





Doresc ca să ajut pe cei ce suferă,şi în dureri şi în nevoi acuma sunt,acuma trec.

Avem şi dăm răspuns la toate cele,ne explicăm şi ne scuzăm adesea prin cuvânt,

Vrem linişte,vrem pace şi iubire ca astăzi să avem în noi,s-avem în case şi-n cămine.

Vorbim de pace,înţelegere,iertare şi iubire,adesea noi vorbim de toate astea între noi,

Unde s-au dus,şi unde sunt? Ne întrebăm şi astăzi,unde s-au dus şi unde sunt?

Nu am vegheat,nu am vegheat îndeajuns,e unul din răspunsuri.





Nu ne-am smerit, nu ne-am smerit îndeajuns,nu ne-am smerit şi azi se vede,

Nu ne-am smerit,şi poate niciodată nu am ştiut ce e smerenia,nu am dorit şi nu am vrut.

Vrem linişte şi pace să avem şi astăzi le căutăm,dar ele nu-s aicea între noi,departe-s ele,

Nici liniştea,nici pacea,înţelegerea şi dragostea,iubirea nu-s aici,şi nici iertarea nu-i.

Nu am vegheat,nu ne-am smerit,nu ne-am plecat îndeajuns când trebuia ca să o facem,

Şi astăzi,astăzi le plătim pe toate cu vârf şi îndesat,nu-i linişte,nici înţelegere,nici pace.





Plecat-au unii dintre noi,zi după zi,an după an,plecat-au unii dintre noi şi încă pleacă,

Fără regret,păreri de rău,nici de la ei,nici de la noi,plecat-au unii şi încă pleacă.

Mă-ntreb şi azi,şi azi mă-ntreb,unde-am greşit,ce n-am făcut îndeajuns?Ce n-am făcut?

Unde-am greşit,ce n-am făcut?;mă las,sunt dus,purtat de gânduri,de amintiri plăcute.

N-am ştiut să îi iubim îndeajuns şi să-i iertăm când trebuia,şi multe,multe răni au apărut,

Şi vorbe grele s-au mai spus,n-am ştiut să ne iubim,n-am ştiut să ne iertăm îndeajuns.





Noi azi ne întrebăm,cât şi până când să ne smerim,să ne iubim sau să iertăm?

Răspunsu-i unul singur,dar nu privind la noi,cât suntem noi de credincioşi sau ştiutori,

Ci noi privind mereu,mereu şi zi de zi la Domnul şi la cruce,la Bunul Dumnezeu.

Acesta e răspunsul,aceasta este cheia,dar câţi sunt pregătiţi să vadă acestea?

Cu cât mai mult te-apleci şi ierţi şi te smereşti şi îi iubeşti pe toţi,cu cât mai mult,

Cu-atât mai mult Îl vezi şi Îl auzi pe Dumnezeu,pe Domnul,Fericitul Dumnezeu.





Şi-ndată pacea Lui şi liniştea,iubirea Lui atuncea se revarsă,din plin asupra ta.

Mă bucur Doamne azi,mă bucur Dumnezeul meu în Tine,că Tu le vezi pe toate şi pe toţi.

Nimic nu e ascuns,nimic de faţa Ta,nimic acum,nicicând,nimica niciodată,Dumnezeu.

Eşti mângâierea,nădejdea şi speranţa,eşti totul azi în viaţa mea,Lumina mea în întuneric

Mă iartă azi te rog că n-am vegheat,n-am fost smerit,nu am iertat,nu am iubit cum trebuia,

N-am fost smerit şi n-am iubit şi n-am iertat îndeajuns,când Tu cereai acestea,mă iartă.





S-au poate cu a mea privire,vorbă şi purtare,n-am ştiut şi am rănit,am supărat pe mulţi,

Am depărtat şi am rănit şi am făcut să sufere şi alţii,şi împreună azi cu toţii suferim.

Când toate astea le-am făcut,Tu ai fost primul Dumnezeul meu ce-ai suferit,

Făcând ce-i rău la cei de lângă mine,eu Ţie ţi-am făcut în primul rând,te rog mă iartă.

Şi astăzi sângerezi din cauza mea,mă iartă Dumnezeul meu,mai ai răbdare şi ai milă,

Eu astăzi mi-am venit în fire,Tu astăzi mă înveţi să iert şi să iubesc ca Tine,

Să fiu smerit şi blând şi să slujesc la toţi,la toţi să le fiu slugă,aşa cum Tu ai fost.

Şi parcă azi te văd şi te aud mai bine,te simt aicea lângă mine,eşti Dumnezeul meu.

Îngenunchez naintea Ta,de astăzi te aud,te văd şi-ţi simt prezenţa,Eşti lângă mine.



20-ianuarie-2010.