Poezie Dacă Doamne, m-ai zidit!

Dacă Doamne, m-ai zidit!



Dacă Doamne, m-ai zidit

Sus pe Stânca Mântuirii,

Lângă Împăratul măririi

Cel ce viaţa Şi-a jertfit,

Este căci Tu m-ai iubit

Prins fiind de legea firii!



Spre-a fi astfel, izbăvit

De-al blestemului păcat,

Doamne, Tu m-ai înălţat

Prin Hristos cel osândit,

Pe crucea grea răstignit

Cel care, morţii S-a dat!



Dacă Doamne, m-ai zidit

Sus pe Muntele Salvării

Ca o piatră a-ncoronării,

Fără-un alai... strălucit

Harul sfânt m-a-nlănţuit

Cu-aura, răscumpărării!



Fiindcă Hristos, a plătit

Sus pe cruce, amăgirea,

Meriţi slava şi cinstirea

Pentru Haru-Ţi oferit,

Căci astfel mi-ai dovedit

Prin jertfire, ce-i Iubirea!



Dacă Doamne, prin zidire

Lucrul mi-ai încredinţat,

Să vestesc în lung şi-n lat

Cea mai sfântă mântuire

Prin răbdare, prin iubire,

Cuvântul Ţi-am ascultat!



Pentru dragostea Ta mare,

De-a-mi produce fericire

În prea scumpa nemurire-

A vieţii veşnice sub Soare,

Printr-o sfântă consacrare

Meriţi, deapururi, mărire!



Flvius Laurian Duverna

02 octombrie 2012