Poezie Iubitorilor de himere

IUBITORILOR DE HIMERE



Dând cu picioru-n cele sfinte

Vă duceţi iute spre infern

N-aţi acceptat din Cer cuvinte

Şi n-aţi luat deloc aminte

La sfatul sfântului Guvern.



Spre lut aveţi voi predilecţii

Şi nu spre mediu-nmiresmat

A vrut Hristos să vă dea lecţii

Şi darul caldelor protecţii

Dar aţi fugit când v-a chemat.



De credeţi în realizare

Fără apel la Dumnezeu

O să vedeţi ce disperare

Vă va străpunge pe cărare,

Pe-acel întunecat traseu.



Când aţi respins oferta vieţii

Care transcende un mormânt

Intrat-aţi în domeniul ceţii

Şi nu în cel al frumuseţii

Unde domneşte Duhul Sfânt.



V-au tot chemat cei sfinţi în turmă

Spre a cunoaşte ce e har

Dar aţi rămas cu cei ce scurmă

În cea mai nebuloasă urmă

Şi-acum vă arde-ncinsul jar.



V-ar prinde bine o povaţă

Care-i lansată chiar de Sus:

Primiţi fără rezerve-n viaţă

Pe Cel ce-i luminat la faţă,

Pe Cel numit, în veci, ISUS...



Cu El pribegi spre veşnicie

Doar nestemate veţi primi:

Un dor preasfânt de-mpărăţie,

Un duh ce naşte vrednicie

Şi-n nemurire,-apoi, veţi fi.



gc/ 12 Octombrie, 2011