Poezie Tu, esti Lumina vietii mele

Tu, esti Lumina vietii mele





Tu, esti Lumina vietii mele

Ce-as mai putea sa-mi mai doresc ?

Iar in momente, ce-mi sunt grele

Te chem, si Numele-Ti, rostesc



Te rog, sa nu Te-ndepartezi

Sa stai mereu, in preajma mea

Asupra mea, ca Sa veghezi

Sa simt mereu, prezenta Ta



Nu-mi aflu rostul, fara Tine

De acuma-n mine, locuiesti

Toate, le-am incercat, stiu bine

Nicicand, sa nu ma parasesti



Chiar daca mintea mi-e slabita

Poate de boala, sau uitare

Puterea poate, mi-e zdrobita

Poate sunt pus la grea-ncercare



De trupul, boala-mi, nimiceste

Nu ma lasa, stai, linga mine

Chiar de puterea imi slabeste

Eu Te iubesc si cred in Tine



De ma treci prin cuptor de foc

Nimeni, nicicand, nu ne desparte

In inima mea, e vesnic loc

Tu, pentru mine, esti, aparte



Dar omul, este, slab din fire

Puterea lui, e limitata

E marginita, a lui gindire

E o faptura, ce-i, creata



Dar Tu esti al lui, Creator

L-ai zamislit. fara de pata

Frumos, perfect, inaltator

Si i-ai dat totul, fara plata



N-a respectat al Tau Cuvint

Din viata, a trecut la moarte

De acuma-n colo, al sau gind

Este Salvarea, daca, poate



Sa lupte, pacatul sa-l fringa

Ca Tu, pe Fiul Tau, L-ai dat

Pe calea dreapta, sa ajunga

Si Sa-L urmeze, neincetat



Porunca Lui, sa implineasca

Dragoste apropaeleui, sa-i dea

Pe Tine-n veci, sa Te iubeasca

Si Vesnicia, va avea.



amin