Poezie Aduc azi chivotu-napoi

Sunt din poporul credincios,

Dar chivotu-mi lipseşte,

Căci rânduiala lui Hristos

Nu mă mai stăpâneşte.



Dar azi, de-o parte vreau să las

Tot ce mă copleşeşte.

De-acum, vreau să devin un vas

Ce Domnu-l foloseşte.



Destulă vreme m-au robit

Filistenii, vrăjmaşii!

Azi, idolii i-arunc scârbit,

Spre Domnul îmi-ndrept paşii.



Şi Astarteele le scot,

Cele de-ngrijorare.

De-acum încolo vreau să pot,

Doar în a Ta-ndurare



Să mă încred necontenit

În orice-mprejurare,

Iar idolul canaanit

De prea multă-ntristare,



Să-l ard în focul dragostei

Ce vine de la Tine,

Să-mi ard tot "eu-l" în focul ei

Şi să gândesc doar bine.



Vreau şi Baalii să-i zdrobesc

De trudă, de sforţare

Pentru folosul pământesc

Ce vrea să mă doboare.



Căci numai răni mi-au provocat

Şi m-au făcut a plânge,

Dar vreau să fiu eliberat

Isuse,-n al Tău sânge.



Aduc azi chivotu-napoi

În casa vieţii mele,

Să fim, Doamne, numai noi doi

Iar gândurile rele



Aş vrea să plece pentru veci

Din fiinţa mea-nnoită,

Pe lângă mine să nu treci,

Ţie ţi-o-nchin, smerită.



Chiriat-Iearimul vreau

Să fie-n piept la mine,

Chivotul Tău să nu-l mai dau

Vreodată de la mine!



Doar înaintea Ta, Isus

Mă-nchin, căci pentru mine

Ai fost urcat pe cruce, sus!

Vreau să-Ţi slujesc mai bine.